Apus de soare in Piazzale Michelangelo, Florenta

Nu te gandesti ca, absorbit de Centro Storico di Firenze, ajungi si pe taramuri necunoscute. Cum altfel sa fie dupa ce ai inotat in Uffizi printre mai marii artei, dupa ce ai urcat pe Palazzo Vecchio sau ai admirat Cattedrale di Santa Maria del Fiore, dupa ce ai fost in vizita la familia Medici sau ai targuit pe Ponte Vecchio, dupa ce ai asistat la spectacolul fascinant al strazii, dupa ce ai facut, vazut, simtit, mancat cate si mai cate?

O Florenta trecuta cu pofta, nerabdare, adrenalina pentru cultura, ne trezeste la viata. Emotia este rasplatita cu un pahar de Chianti sorbit pe indelete…

Trebuie sa respiram aerul inaltimilor. Facem ce facem si tot ajungem in Piazzale Michelangelo, nu conteaza daca venim dinspre uimitorul Palazzo Pitti, pe langa Forte di Belvedere sau daca ne intoarcem de la Abbazia di San Miniato al Monte, unde este inmormantat Carlo Goldoni, parintele lui Pinocchio.

Suntem la ceas de seara, pe coasta dealului. Talciocul din spatele nostru se strange, vanzoleala turistilor de ocazie se stinge. Ne asezam direct pe treptele scarii din buza pietii. Roata de foc a soarelui se rostogoleste prin fata noastra. Nu ne mai orbeste. Descoperim Florenta intinsa, desfasurata la picioarele noastre. Arno ne ghideaza si identificam, cu mandrie, turlele locurilor pe care le-am vizitat. Simtim ca renastem in orasul Renasterii. De piatra sa fii si tot te inmoi cand ai o asemenea priveliste pe care iti poti odihni ochii. Oare Michelangelo, Galilei, Macchiaveli sau Dante au fost aici pe deal? Sigur au fost. Ne simtim onorati de aleasa companie.

S-a lasat linistea. Fara sa observam, soarele a ajuns sa se sprijine de Fiesole, orasul de sorginte romana de vis- a- vis. Tot fara sa observam, perechi de toate varstele ne tin companie pe trepte. Ne tin companie si se tin de mana, inghesuite. Si nu se dau duse. Nici noi. Toscana, Florenta ne-au fermecat. Ce locuri, ce experiente…