Montmartre

Vreti sa mergem la un spectacol extraordinar de pantonima? Va propun unul, in aer liber. Pentru asta avem nevoie de o dupa amiaza pariziana. Nu ne mai afiliem hoardelor de turisti fomisti de obiective. Ne retragem pe deal, spre Sacre Coeur. Ca sa ne facem pofta de viata urcam, pe strazile inclinate si scarile de la Sacre Coeur, pe jos, nu folosim telefericul. Avem voie sa ne oprim din cand in cand sa ne reglam respiratia. Ne intoarcem, in popasuri, spre vale. Recunoastem, departe, turlele gotice de la Notre Dame, turnul Eiffel cu piese turnate la Resita, Arcul de Triumf. Mai urcam o postata. Aha, vedem si turnurile din La Defence. Superb.

Gata, am ajuns. Montmartre, Place du Tertre. Aici este scena. Luam loc in tribuna, in coltul pietei, la birtul Le Sabot Rouge. Primim un cafei garnisit cu un pahar cu apa si un biscuit cu miere. Iata vin si comediantii. O tipa, domnisoara, sfioasa. Despacheteaza sevaletul cu atentie. Are degete lungi, subtiri. Isi alege, delicat, carbunele. Este graficiana. Suntem curiosi ce va face. Apare dintr- o data un z ca la Zorro. Se opreste. Tropaind isi face loc un chelios imens, bonom. Are in mana un manunchi de pensule ca un joc de Marocco. Stoarce neglijent un tub de culoare, inmoaie penelul in gramada de vopsea, da capul pe spate si ramane asa. Nu avem timp de el ca ne uitam la Haina in Carouri cu barba si pipa fumeganda. Al treilea artist. Este pedant, este mai in varsta, este atent la detalii. Zburam cu privirea la tanara. Mana ii zboara pe hartie in hasuri apasate apoi usoare. Barbosul masoara cu degetul pe pensula distante trigonometrice. Cheliosul a transpirat deja. Deja plansa lui este un curcubeu. Ochii ne fug de la unul la altul, plini de admiratie. Nu am mai vazut pictori lucrand. Dorim un croissant cu carne si o bere, La Biere du Demon, tare si tare buna. O clipa nu am fost atenti si lucrurile au evoluat pe panza. Bonomul plescaie multumit. Ne invita sa ne dam cu parerea. De aproape vedem doar niste pete de vopsea fara noima. De la departare alta impresie, dungile capata o forma. E coltul acoperisului de la La Mere Catherine! Barbosul se omoara pe centimetru patrat in detalii de frunza. Fatuca a obosit dar ne da o lectie splendida de lumini si umbre. Este plina de praf de carbune. Se sterge si pleaca asa cum a venit, ca o naluca. Barbosul striga. Are un mic incendiu in barba. Gata, i-a zburat inspiratia. Isi pune capul in maini, strange si pleaca nemultumit. Este indarjit. Va continua maine. Dar unde este cheliosul? I-a disparut chelia sub o bereta regulamentara, de pictor cu diploma. Nu s- a mai sters de vopsea. Si maine este o zi.

Ce zi pentru noi, ce noroc, ce spectacol! Inspiram puternic. Da, Montmartre este romantic. Dam sa plecam dar observam, langa noi, un desen. Parca sunt eu. Tanarul isi acopera lucrarea stanjenit. Sunt contrariat, curios, doritor in final. Vreau sa cumpar lucrarea neterminata. Ii cer sa semneze si platesc cat ma duce capul. Mi-am platit biletul de intrare la spectacol, nu? Cobor pe Rue Lepic, trec, fara sa dau atentie, de Le Moulin de la Galette. Nici Moulin Rouge nu ma opreste. Am pozat unui pictor. Ce chestie…