Parcul Sultan Ahmet, Istanbul

Toata ziua am fost tarati, invartiti, mirati, extaziati sau uimiti, in tumultosul Istanbul. Acest taram de granita intre doua culturi care se inchina la doi Dumnezei ne-a subjugat definitiv, fara sa fie nevoie de ieniceri si spahii. Am avut toata ziua, coada, pusti tocmiti sa ne traga spre taraba sau in restaurant, in magazine, sa ne vanda ceva, orice. Hagi, Hagi! Am fost socati, uimiti, indignati cateodata, de cata usurinta au vanzatorii in a trece prin preturi de la cer la pamant. Am obosit si ne- am odihni undeva. Dar unde, in acest furnicar de lume si semintii?

Am descoperit un loc in buricul targului, in parcul Sultanahmet, intre Ayasofya si Moscheea Albastra. I-am dat si un nume: Turnul Babel al Istanbulului. Te invit si pe tine sa ma insotesti. Nu vei regreta.

Mai spre seara cautam un loc pe banca, in apropierea fantanii arteziene. Este un loc strategic, loc vip pentru tot spectacolul la care te-am invitat. Facem loc perechii de indieni care s-a asezat langa noi, politicosi. Thank you! Facem primele poze, fara aprobare, poporului din jur. Ne tragem repede picioarele intinse, dornice de relaxare, deoarece doua mogaldete blonde se rostogolesc strigand cat le tine gura: babushka! Rusi. Consiliem o pereche teutonica, mai in varsta, cum sa cumpere un pahar cu suc de rodii. Danke! Sunt contrariati ca, romani, stim germana. Ne chestioneaza despre Zigeuner- i. Imi fug ochii spre doua fete, turcoaice, filiforme, ce poarta splendide rochii tivite cu fir auriu, cu sandale si posete de invidiat. Nu am crezut ca le poate sta asa bine cu jihab. Continui sa fac fotografii. Aproape, o doamna imbracata cu burka face fotografii copiilor ei. Copii striga si se bucura la fiecare schimbare a inaltimii jeturilor fantanei arteziene. Oare cum vede prin plasa? Desi curiozitatea ma indeamna Imi este rusine si nu o imortalizez in aparatul meu. In schimb nu mi- e rusine sa ma targuiesc la sange pentru o lira jumate, cu un targovet cu fes, pentru un stiulete de porumb fiert. Se uita la mine o pereche de americani care vor sa prinda stilul. “There, on the left hand, is Hurrem’s hammam”, spun unei tinere australience! Ofer harta unei fete, japoneze, Miko. Ne imprietenim. Stie de Romania. Suntem mandri.

Se aprind luminile in jur. Ma destind, imi pun mainile sub cap si oftez. Ayasofya este iluminata portocaliu-rosiatic. Este masiva, solemna. Jerbe multicolore, ritmate, de la reflectoarele fantanii arteziene, dau parcului reflexii stranii. Poporul aplauda momentul. Όμορφη, frumos, exclama un grec mustacios din dreapta. Hai, am trait s–o vad si p-asta, un grec sa laude ceva turcesc! Privirile imi sunt atrase de lumina albastruie de pe zidurile Moscheeii Albastre. Urc cu privirea pe minarete si ce vad? Semiluna, luna de aur parca agatata deasupra cupolei. Suntem terminati emotional. Ni se umezesc ochii ca pentru o poveste din 1001 de nopti. Brusc imamii din cele trei moschei din jur isi striga rugile, deodata sau in sir, ca un cor al vanatorilor de la noi. Toti inceteaza miscarea, ortodocsi, budisti sau mahomedani, fermecati de sunet, de atmosfera, de jocul de lumini. Feeric. Privesc cu multumire, multimea de toate neamurile, fericita, dovada ca pot trai in pace si buna intelegere. Copii scapa de sub supravegherea parintilor, uimiti de ceea ce vad si simt, dar nu se misca. Isi cauta o noua jucarie, clamandu- si puritatea si naivitatea.

Nu putem sa mai zicem nimic, de teama sa nu spargem farmecul, solemnitatea momentului. Mai venim si maine la rugaciunea de seara, in acest Turn Babel ad- hoc. Tesekkurler Istanbul. Iyi geceler, noapte buna.